Singurătatea nu înseamnă pur și simplu să fii singur. Singurătatea înseamnă să te simți singur, nu doar să fii izolat fizic. Sunt oameni care pot duce vieți relativ solitare și care nu se simt singuri și invers, oameni care au vieți sociale bogate și totuși se simt singuri. Singurătatea este o experiență unică și dureroasă, este sentimentul care apare atunci când considerăm că nevoile noastre sociale nu sunt îndeplinite de cantitatea sau, în special, calitatea relațiilor noastre sociale. Ea nu este doar o durere pe care o trăim uneori, ci a devenit o adevărată problemă de sănătate publică. Singurătatea poate avea consecințe serioase pentru gândirea noastră, pentru emoțiile noastre, pentru comportamentele și pentru sănătatea noastră.
Tot mai multe date arată că singurătatea are un impact grav asupra sănătății fizice și mintale, accelerează îmbătrânirea, crește probabilitatea de a dezvolta afecțiuni cardio-vasculare. Singurătatea se asociază cu tulburări de personalitate și psihoze, risc crescut de suicid, anxietate, depresie precum și accentuarea simptomelor depresive, declin cognitiv și risc crescut pentru Alzheimer.
Singurătatea duce la iritabilitate, depresie și se asociază cu un risc cu 26% mai mare de mortalitate prematură. În tările industrializate, aproximativ o treime din populație este afectată de singurătate, ceea ce înseamnă că una din 12 persoane este sever afectată de singurătate, iar aceste proporții par să fie în creștere. Venitul, educația, sexul, etnia nu oferă protecție în fața singurătății și ea pare să fie contagioasă. Deși are un impact negativ atât de mare asupra oamenilor, totuși, singurătatea este adesea stigmatizată, trivializată, ignorată.
Nu suntem neajutorați în fața singurătății
Ce putem face dacă singurătatea și-a pus amprenta asupra vieții noastre? Atunci când singurătatea se cronicizează sau a ajuns deja să ne afecteze sănătatea mintală, cea mai bună recomandare e să apelăm la ajutorul unui specialist care să ne îndrume pas cu pas spre recuperare.
Dar înainte de intervenție, cel mai important să ne ocupăm de prevenție. Așadar ce putem face pentru a reduce propagarea singurătății?
Stai între oameni
Chiar și mici interacțiuni pot face o diferență mare. De exemplu, în loc să ne afundăm în gânduri în rutina noastră zilnică, putem să inițiem scurte interacțiuni cu persoane cunoscute sau necunoscute (persoana care îmi pregătește cafeaua într-o cafenea, portarul de la serviciu, persoane din autobuz sau tren etc), lucru care crește sentimentul de apartenență și reduce singurătatea. Un alt lucru util pe care îl putem face pentru a preveni singurătatea este alăturarea unui grup, chiar dacă poate nu dezvoltăm conexiuni apropiate sau poate nici măcar nu inițiem o conversație. Simpla prezență fizică repetată alături de alții în contexte previzibile (adică facem același lucru în același timp) poate crește sentimentul de apartenență. Un astfel de grup ar putea să fie la o sală de sport, spectacole de teatru sau concerte sau chiar și doar să frecventarea unor locuri regulat (o cafenea, un restaurant, un parc). Mici acte de bunătate sunt, de asemenea, foarte buni paznici ai sentimentului de apartenență și ai conexiunii sociale. Putem, de exemplu, să ținem ușa deschisă pentru cineva, să ajutăm o pe cineva să ridice de jos lucrurile pe care și le-a scăpat, să ajutăm pe cineva să care cumpărăturile, să cumpărăm o cafea unui coleg etc. Angajarea în activități de voluntariat, înscrierea în cluburi sau organizații (de exemplu un club de carte, de sah, curs de dans, o organizație non-guvernamentală etc) pot fi extrem de utile în reducerea singurătății.
Hrănește conexiunile cu ceilalți
Crește profunzimea relațiilor cu ceilalți, nu în mod necesar numărul. Ai grijă când vorbești cu ceilalți să le acorzi toată atenția și interesul tău. Dacă luați masa împreună, fii prezent acolo și dacă mintea îți amintește de ceva problemă de la serviciu de care trebuie să te ocupi după sau îți spune să verifici ce a mai postat cineva pe rețelele de socializare, adu-ți atenția înapoi la omul cu care ești în prezent. Nu vorbiți doar lucruri banale, dacă cineva îți povestește despre un necaz, întreabă cum poți fi de folos, dacă îți povestește o reușită, întreabă cum s-a simțit, cere detalii și ascultă cu interes. Așa cum ne actualizăm sistemele de operare ale telefonului sau cunoștințele în domeniul profesional, tot așa trebuie să ne actualizăm cunoștințele despre cei din viața noastră. Să-i cunoaștem pe cei dragi și să-i lăsăm să ne cunoască ne apropie și ne conectează.
Revigorează conexiunile amorțite
Unele relații, chiar și apropiate, pot ajunge să se răcească în timp, dacă nu ne-am îngrijit de ele. Aproape toți putem găsi pe cineva, relevant în viața noastră, de care ne-am îndepărtat, poate din cauza distanței, poate din cauza unor noi responsabilități sau poate din cauza prea multor responsabilități sau a stării de sănătate. Scrie un mesaj persoanei respective, sau dă-i un telefon. Nu cere o conversație lungă dar stabilește un prim contact. Încearcă să vezi dacă te poți reconecta cu persoanele din viața ta. De multe ori vom constata că unele uși închise de distanțare nu sunt și încuiate.
Îmbogățește lumea ta interioară, astfel încât să fii mai puțin vulnerabil în fața singurătății.
Împreună suntem mai puternici dar nici singuri nu suntem neajutorați. Inevitabil vor fi în viață momente în care vom fi singuri și în care ne vom simți singuri. Deși conexiunea cu ceilalți este esențială pentru o viață bună, felul în care ne raportăm noi înșine la propria singurătate poate accentua sau, dimpotrivă, poate diminua impactul profund al acesteia. Așadar, momentele în care nu suntem conectați cu ceilalți, le putem folosi ca să ne conectăm cu noi înșine sau cu ceva mai mare decât propria noastră existență. Putem privi timpul cu pricina nu doar ca o pierdere a conexiunii sociale, și ci ca pe o oportunitate să investim în învătarea unui lucru nou, într-o activitate care ne absoarbe cu totul sau o activitate pentru un scop măreț. Putem să ne șlefuim punctele noastre forte, să investim în a fi mai buni în ceea ce facem, a învăța lucruri noi, a ne organiza viața sau a ne planifica viitorul.
Ajutându-ne pe noi să fim mai conectați, îi vom ajuta și pe ceilalți să fie mai puțin singuri. Merită să muncim pentru asta, de dragul propriei persoane, de dragul celorlalți și de dragul umanității. Sănătatea mentală și fizică a unui număr tot mai mare de oameni este în joc.
Hawkley LC, Thisted RA, Cacioppo JT (2009) Loneliness predicts reduced physical activity: Cross-sectional and longitudinal analyses. Health Psychol. 28:354–363.
Cacioppo JT, Hughes ME, Waite LJ, Hawkley LC, Thisted RA (2006) Loneliness as a specific risk factor for depressive symptoms: Cross-sectional and longitudinal analyses. Psychology and Aging. 21:140–151. doi: 10.1037/0882-7974.21.1.140.
Hawkley LC, Cacioppo JT (2010) Loneliness Matters: A Theoretical and Empirical Review of Consequences and Mechanisms, Ann Behav Med. Oct; 40(2)
Cacioppo JT, Cacioppo S, (2018) The growing problem of loneliness, The Lancet, Volume 391, Issue 10119 p426
