PRIM AJUTOR PSIHOLOGIC IN CONTEXTUL PANDEMIEI DE COVID-19
In contextul pandemiei de COVID-19, este esential sa ne protejam, nu doar fizic, ci si psihic. Pandemia cu noul coronavirus este, un eveniment cu potential traumatic.
Ce este trauma
Evenimentele cu potential traumatic, sunt evenimente care fie ne pun viata in pericol, fie suntem martori la o situatie care pune viata altcuiva in pericol. Eveniment cu potential traumatic e si situatia in care aflam ca o persoana apropiata a trecut printr-un eveniment in care viata i-a fost pusa in pericol. Expusi stimulilor traumatici suntem si daca facem parte din acel grup de oameni a caror meserie presupune expunere sistematica la trauma altora, daca facem parte din grupurile care ofera ajutor celor aflati in situatii care le pun viata in primejdie ( pompieri, medici, asistenti, politisti etc). Astfel, in acest context, guvernat de incertitudine si de planarea pericolului asupra noastra, este important sa intelegem cateva lucruri de baza despre trauma.
Reactia la trauma
Prima reactie, reactia imediata, reactia acuta, la evenimentele traumatice este de frica sau de furie.
Aceasta reactie poate sa fie normala si sa se remita in cateva zile sau saptamani. Exista, insa, si situatii in care dezvoltam reactii patologice de stres caut sau de stres posttraumatic. Aceste reactii patologice sunt caracterizate, in primul rand, de elemente disociative. Aceste elemente disociative sunt trairi intruzive, intense, vise/cosmaruri legate de trauma, stari disociative in care te rupi de realitate si, in situatii cotidiene, reactionezi ca si cum ai trai trauma. La nivel cognitiv, incep sa apara ganduri disfunctionale, de culpabilizare extrema/exacerbata, in care sa incepi sa ai ganduri precum “ eu sunt de vina”, “din cauza mea s-a intamplat”, “ar fi trebuit sa previn”. La nivel afectiv, pot sa apara diverse stari de anxietate, frica exagerata si irationala, pierderea interesului pentru activitati, pierderea capacitatii de a resimti placerea. Fiziologic, ramanem intr-o stare de activare crescuta care ne face sa fim agitati, sa tresarim usor la orice stimul, sa nu ne putem concentra, sa avem probleme legate de somn.
La nivel comportamental, reactiile caracteristice sunt, in special, cele de evitare. Adica, incepem sa evitam orice situatii care ne amintesc de trauma, evitam discutii care ne-ar putea aminti de trauma.
Functional vs. disfunctional si cand se face interventia psihologica
La fel ca si in alte situatii, este esential in cazul confruntarii cu evenimente traumatice, sa facem distinctia intre functional si disfunctional.
Este esential sa intelegem ca negativ sau pozitiv nu e acelasi lucru cu functional si disfunctional.
Asadar, este foarte important sa tinem cont ca in situatii negative de viata, cum e si situatia de urgenta generata de pandemia cu COVID-19, e normal sa avem emotii negative. Important este ca aceste emotii negative sa nu fie disfunctionale, adica sa imi permita sa functionez in continuare, chiar daca eu ma simt rau. De pilda, este normal sa simtim teama, ingrijorare, e chiar util acest lucru deoarece ne motiveaza sa ne protejam adecvat, sa ne informam, sa adoptam comportamente protective.
In schimb, o reactie de panica ar putea interfera cu capacitatea noastra de adaptare. La fel, e normal sa fim tristi, suparati ca viata noastra numai are cursul, traiectoria planificata, asteptata. Aceasta tristete ne-ar putea mobiliza in vederea adaptarii la noile conditii, ne poate motiva sa cautam solutii. Depresia in schimb, ne-ar incapacita activitatea, ne-ar incremeni in situatia in care suntem. Sentimentele de regret, sunt, si ele, absolut normale si naturale in astfel de situatii. Sentimentele acute, exacerbate de vinovatie, nu sunt, in schimb deloc utile, ne pot face sa nu mai cautam solutii, sa ajungem sa credem ca nu are rost sa mai incercam nimic. Astfel, este imperativ sa se efectueze o evaluare a functionalitatii, nu a pozitivitatii sau negativitatii emotiilor, si atat. Daca reactiile sunt disfunctionale, atunci trebuie diagnoticate rapid si realizata interventia de specialitate rapid. Daca reactiile sunt negative, dar functionale, atunci nu trebuie intervenit psihologic, ci trebuie monitorizate pentru a vedea daca, in timp, se dezvolta reactii patologice. Este extrem de importanta aceasta distinctie, cu impactul ei asupra interventiei, cu scopul de a evita posibilitatea de accentua sau de a contribui la dezvoltarea patologiei.
De asemenea, un alt lucru esential cu privire la interventia pripita, este faptul ca unele studii arata ca nu intotdeauna e util sa detaliezi, sa vorbesti despre trauma, de aceea e foarte important sa nu primim servicii de specialitate, decat daca este realmente necesar, adica daca reactiile ne produc disfunctie.
Si, din nou, diferente ….. individuale
In fata traumei, nu toti reactionam la fel. Unii reactionam cu stari de psihopatologie, cu reactii disfunctionale, cum am prezentat anterior. Altii, reactionam cu emotii negative dar functionale, iar altii, mult mai putini, nu au modificari semnificative in starile lor.
Aceste diferente sunt date de faptul ca, desi stimulul este acelasi sau extrem de asemanator, modul in care noi ne raportam la situatie este diferit. Adica, intre strsror si reactie se interpune semnificatia pe care eu o atribui situatiei, iar reactiile noastre sunt diferite in functie de felul in care gandim si de resursele pe care le am ( materiale, sociale, cognitive, emotionale). Acest mod de raportare la situatie determina, in fapt, reactiile noastre.
Doar existenta traumei, nu e suficient pentru a dezvolta reactii patologice. Foarte important legat de acest lucru, este ca, daca asupra evenimentelor traumatice nu avem control, de cele mai multe ori, nici nu le putem prezice, reactia noastra tine de noi.
Daca tine si de noi, atunci ce ar trebui sa facem?
Din punct de vedere psihologic, este important sa incercam sa ne raportam cat mai flexibil la aceste evenimente. Exista doua stiluri de gandire irationala care ne predispun la reactii disfunctionale la trauma. Acestea sunt rigide, inflexibile si disproportionate. Se refera la formularea unor asteptari nerealiste, exagerate si rigide, iar cand viata ne arata ca lucrurile stau altfel, nu stim cum sa ne adaptam, discrepanta intre asteptari si realitate fiind prea mare. Un al doile stil de gandire irational se refera la exagerarea gravitatii situatiei, ajungand sa consideram ca aceasta situatie foarte rea pe care o traim acum este cea mai rea dintre toate relele. Ori lucrurile nu stau chiar asa, desi e foarte rau, nu e cel mai rau lucru posibil. Antidotul la aceste moduri de gandire este o gandire flexibila, nuantata, care sa tina cont de limitele noastre si de caracterul schimbator al lucrurilor.
Ce putem noi, apartinatorii, sa facem
daca un membru al familiei este expus la evenimente traumatice.
In situatia de fata, expusi suntem cu totii. Sigur, unii dintre noi suntem mai expusi decat altii, dar, evenimentul traumatic poate fi, in aceasta stituatie, chiar si simpla existenta a pendemiei. Desigur, cei care lucreaza in linia intai, cei care au rude in tarile care au fost puternic afectate de pandemie, cei cu afectiuni cronice preexistente, cei peste 65 ani, ar putea resimti o reactivitate emotionala mai intensa, fiind mai expusi. Oricum, in aceasta perioada, ar putea fi util sa ne ajutam reciproc, indiferent de gradul de expunere. Astfel, la nivelul familiei, prima reactie utila ar fi cea de sustinere si de empatie.
Aceasta reactie presupune normalizarea starilor, adica sa ii asiguram pe cei dragi ca reactiile negative sunt absolut normale, ca e in regula sa se simta rau si ca sunt acceptati neconditionat si are cine ii asculta in caz ca doresc sa vorbeasca despre asta. Al doilea tip de reactie important este legat de rutinele zilnice. Adica, sa ne asiguram ca persoanele dragi se hranesc si dorm regulat, ca nu se izoleaza emotional, ca au anumite activitati, in functie de ceea ce se poate realiza in aceasta perioada.
In serviciile de urgenta, exista un sistem de prevenire a dezvoltarii reactiilor patologice la trauma, “buddy system” , bazat pe aceleasi principii ca si interventia in cadrul familiei, pe care l-am detaliat in materialul anterior.
Material elaborat de psiholog Mihaela Ferlai, pentru personalul Centrului Medical Laura Catana, in contextul pandemiei de COVID-19
Sfaturi pentru grija fata de propria persoana, in cazul celor care lucreaza in sisteme de urgenta sau in perioade de criza/urgenta
Ce putem noi, apartinatorii, sa facem
daca un membru al familiei este expus la evenimente traumatice.
Incearca sa afli cat de mult poti si cat de clar poti ce presupune cu exactitate rolul tau in raspunsul la urgenta.
Despovareaza-te, indeparteaza presiunea de pe tine explicandu-le celor dragi prin ce treci si ca va fi o perioada dificila si solicitanta. Incearca sa comunici cu ei , dar fara sa pui presiune pe tine pentru solicitarile din partea lor.
Pregateste o alternativa pentru a fi indeplinite de altcinevas olicitarile tale zilnice uzuale, pe perioada implicarii tale in raspunsul la urgenta
In timpul raspunsului
Stresul in aceste situatii poate cauza :
Sindromul burnout ( sentimente de epuizare extrema si de coplesire)
Stres traumatic secundar ( reactii si simptome cauzate de expunerea la experientele traumatice ale altora
Tehnici de adaptare
- Pauze
- Alimentatie sanatoasa
- Exercitii fizice
- Construirea unui sistem de tip “parteneri de drum/de suferinta”
Limiteaza timpul de lucru de unul singur,
incearca sa lucrezi cat mai mult in echipa
Simptome de burnout
- Tristete, depresie sau apatie
- Frustrare facila
- Oboseala, epuizare, coplesire
- Sentimentul ca :
- Nimic din ce faci nu are rost
- Nu-ti faci treaba bine
- Simti nevoia de droguri/alcool ca sa faci fata situatiei
- Blamarea celor din jur, iritabilitate
- Lipsa emotiilor, indiferenta
- Izolare, deconectare de cei din jur
- Lipsa autoingrijirii ( chiar deficiente in igiena personala)
Semne de stres traumatic secundar
- Ingrijorarea excesiva si teama ca urmeaza sa se intample ceva rau
- Hipervigilenta, stare de garda mereu
- Semne fizice de stres ( ex. Ritm cardiac accelerat)
- Cosmaruri sau ganduri recurente legate de situatia traumatica
- Sentimentul ca trauma altcuiva e trauma ta
Suportul din partea echipei :
dezvoltarea unui sistem de tip “parteneri de suferinta”
Intr-un sistem de tip “parteneri de suferinta”, doi parteneri isi ofera suport reciproc si isi monitorizeaza reciproc nivelul stresului, nivelul de solicitare si siguranta
Pasi :
- Cunoasteti-va reciproc : vorbiti despre istoricul vostru, despre pasiunile voastre, despre familie. Identificati-va reciproc punctele forte si slabiciunile
- Stabiliti-va un moment al zilei in care sa va ascultati reciproc. Acultati cu atentie si impartasiti experiente si sentimente. Admiteti duritatea situatiilor si recunoasteti chiar si cele mai mici reusite
- Oferiti-va sa va ajutati unul pe celalalt, chiar si cu lucruri de baza ( alimente, transport)
- Monitorizati-va unul celuilalt nivelul de incarcare a muncii. Incurajati-va reciproc sa luati pauze. Utilizati si impartasiti oportunitatile de elimerare a stresului ( odihna, rutina de somn, exercitii fizice, respiratie)
- Supravegheati-va unul pe celalalt
- Utilizați, pe rând, spațiul de odihnă din cabinetul asistenților
- Comunicati unul celuilalt nevoile de baza si limitele relatiei - incercati sa va constuiti reciproc un mediu caracterizat de siguranta si incredere care sa permita deschiderea si autodezvaluirea.
Tehnici de autoingrijire
- Lucreaza in echipa si limiteaza, pe cat posibil, lucrul de unul singur
- Scrie intr-un jurnal
- Vorbeste cu familia, prietenii, supervizorii, colegii despre sentimentele si experientele tale
- Practica exercitii de respiratie si relaxare
- Mentine o dieta sanatoasa si adecvata si un program de odihna si exercitii fizice
- Aminteste-ti ca e in regula sa pui limite si sa spui “nu”
- Evita sau limiteaza consumul de cafea si alcool
Este important sa iti amintesti ca :
- Nu este egoist sa iti iei pauze
- Nevoile celorlalti nu sunt mai presus de nevoile tale sau de starea ta de bine
- Sa muncesti tot timpul nu inseamna sa aduci cea mai buna contributie pe care o poti avea
- Exista si alti oameni care pot interveni in aceasta situatie
Raspunsul la dezastru poate fi, in egala masura, satisfacator si stresant. Constientizand ca e un stres major si incercand sa te adaptezi la aceasta situatie, te-ar putea ajuta sa ii ajuti pe cei care au nevoie de tine.
Medic șef
Dr Laura Cătană
