Dimineața, cafeaua cu partenerul tău este momentul în care totul pare, în sfârșit, în regulă. Te simți acceptat și ai acea doză de siguranță de care ai atâta nevoie. Două ore mai târziu, un mesaj lăsat fără răspuns schimbă radical felul în care percepi realitatea. Liniștea se transformă în certitudinea că vei fi părăsit, iar încrederea devine suspiciune. Simți o durere care te inundă complet și îți vine să faci orice ca să oprești starea asta: să trimiți zeci de mesaje, să provoci o ceartă sau să bei câteva pahare de alcool doar ca să „amorțești” agitația interioară. Devine imposibil să mai gândești limpede sau să te liniștești singur.
Dacă te recunoști în acest scenariu, probabil știi deja cât de epuizantă este această intensitate. În psihologie, aceasta e o caracteristică centrală în tulburarea de personalitate borderline, dar pentru cei care o trăiesc, este pur și simplu o luptă zilnică de a naviga pe o mare agitată, fără o busolă stabilă.
Ce este personalitatea și când devine o provocare?
Personalitatea reprezintă modul nostru relativ stabil de a gândi, de a simți și de a ne comporta. O personalitate sănătoasă este flexibilă; de exemplu, te poți adapta și poți colabora la job chiar dacă preferi să lucrezi singur, reacțiile tale variind în funcție de context.
O tulburare de personalitate presupune trăsături care au devenit rigide și greu de schimbat. În timp ce în cazul unei personalități flexibile reacțiile se ajustează în funcție de context, aici apare tendința de a repeta aceleași tipare de comportament, chiar dacă acestea nu mai sunt potrivite situației. Aceste tipare rigide se manifestă constant încă din adolescență și pot să ducă la o suferință profundă. Ele pot, de asemenea, implica dificultăți majore în a forma sau menține relații, în gestionarea locului de muncă sau în atingerea obiectivelor proprii. Te poți simți adesea „blocat” într-un mod nesănătos de a te vedea pe tine și de a interacționa cu ceilalți, aplicând aceleași reacții problematice în aproape toate situațiile de viață.
Provocările interioare și relaționale în personalitatea borderline
Tulburarea de personalitate borderline (TPB) este una dintre cele mai studiate. Pentru a o înțelege mai bine, putem grupa dificultățile specifice în două arii principale: relația cu sine și relația cu ceilalți. În ceea ce privește relația cu sinele, se pot observa:
- schimbări radicale în modul în care te vezi pe tine însuți, poți trece rapid de la a fi mulțumit de tine la a te simți fără nicio valoare;
- o senzație cronică de gol interior sau lipsa unui sens clar al vieții;
- emoții intense de tristețe, anxietate sau furie greu de controlat;
- tendința de a deveni suspicios față de alții sau senzația de detașare de realitate în perioadele de stres;
- comportamente riscante (spre exemplu abuz de substanțe) sau auto-vătămare.
În ceea ce privește relația cu ceilalți, adesea apar:
- relații instabile și intense, cu treceri bruște de la admirație și iubire profundă la devalorizare;
- teamă accentuată de abandon și eforturi considerabile de a împiedica despărțirea;
- dificultăți constante în a menține legături stabile din cauza intensității reacțiilor emoționale.
Cu toate acestea, personalitatea nu este o cutie în care „intri” sau nu, ci mai degrabă un continuum. Putem avea doar câteva dintre aceste trăsături sau le putem bifa pe toate, impactul asupra vieții fiind influențat de numărul și intensitatea acestora, dar și de resursele pe care le avem la dispoziție pentru a le face față.
Latura luminoasă a personalității borderline
O caracteristică pozitivă a celor cu TPB este „radarul” social foarte fin: aceștia sesizează repede suferința celorlalți și pot fi prieteni extrem de devotați. Mai mult de atât, dau dovadă de o pasiune autentică, atunci când iubesc sau se implică într-un proiect, o fac cu toată ființa lor, aducând un entuziasm pe care puțini îl pot egala. În plus, în multe situații, profunzimea cu care aceștia simt emoțiile e transformată în creații de succes, fie că vorbim de artă, scris sau muzică.
Totuși, pot să apară momente când intensitatea trăirilor devine copleșitoare, ducând la conflicte sau suferință profundă. Atunci când siguranța proprie este în pericol, o perioadă de spitalizare poate oferi răgazul necesar pentru stabilizare. Ulterior, procesul de recuperare continuă prin tratament medicamentos, însoțit de psihoterapie pentru rezultate cât mai bune pe termen lung.
Terapia dialectic-comportamentală este printre cele mai studiate forme de terapie pentru personalitatea borderline, dovedindu-și eficiența în numeroase cercetări. În terapie, se pune accentul pe dezvoltarea unor abilități practice pentru a traversa mai ușor situațiile dificile și a-ți gestiona mai eficient emoțiile. Practic, înveți cum să recuperezi controlul asupra reacțiilor tale, astfel încât viața să nu se mai simtă ca un haos permanent.
Așadar, este esențial de reținut că un diagnostic nu te definește ca om, ci oferă doar un cadru pentru a înțelege o suferință. Deși intensitatea emoțiilor poate fi provocatoare, ea vine la pachet și cu resurse valoroase, precum empatia și pasiunea autentică. Iar în timp, prin terapie și sprijin medical, se poate ajunge la acel nivel de flexibilitate necesar pentru a crea și menține relații satisfăcătoare, pentru a-ți atinge obiectivele și pentru a fi mulțumit de propria viață.
Hernandez-Bustamante, M., Cjuno, J., Hernández, R. M., & Ponce-Meza, J. C. (2024). Efficacy of dialectical behavior therapy in the treatment of borderline personality disorder: a systematic review of randomized controlled trials. Iranian Journal of Psychiatry, 19(1), 119.
Lynch, T. R., Rosenthal, M. Z., Kosson, D. S., Cheavens, J. S., Lejuez, C. W., & Blair, R. J. R. (2006). Heightened sensitivity to facial expressions of emotion in borderline personality disorder. Emotion, 6(4), 647.
What is Borderline Personality Disorder? (2024, december). Preluat de pe American Psychiatric Association: https://www.psychiatry.org/news-room/apa-blogs/what-is-borderline-personality-disorder
Articol de Ioica Andreea, psiholog Centrul Medical Laura Cătană
