,,Not thinking less of yourself, but thinking of yourself less.” / „Să nu gândești mai puțin despre tine, ci să te gândești mai puțin la tine.” – C.S. Lewis
Modestia sau umilința au în spate o istorie complexă și plină de nuanțe. Pentru o lungă perioadă, în contextele religioase și filosofice, a fi modest însemna să te auto-depreciezi, să îți asumi o poziție de inferioritate și să cultivi o percepție mai degrabă negativă asupra propriei persoane. În prezent, însă, perspectiva s-a schimbat. În clasificarea realizată de Seligman și Peterson (2004) a punctelor forte și a virtuților, modestia e reîncadrată ca un punct forte specific virtuții temperanței, virtute care ne protejează împotriva exceselor, alături de iertare, prudență și auto-reglare.
Ce e de fapt modestia?
Modestia are două dimensiuni, una personală, alta interpersonală.
Pe de o parte, dimensiunea personală presupune evaluarea moderată a sinelui, nici prea bună, nici prea rea. Înseamnă să nu te lauzi, să nu te consideri mai important decât alții sau să cauți atenția cu orice preț. Totuși, ea nu presupune o autocritică extremă sau o supunere oarbă în fața celorlalți. Oamenii cu adevărat umili au o părere bună despre ei și își cunosc valoarea, dar își asumă deschis greșelile și limitele, fiind pe deplin mulțumiți chiar și atunci când realizările lor nu sunt în centrul atenției sau lăudate public.
Pe de altă parte, modestia implică prioritizarea nevoilor și bunăstării celorlalți, fără ca acest lucru să însemne neglijarea propriilor interese; o persoană umilă vede propriile interese pur și simplu ca fiind strâns legate de ale comunității. Această orientare spre ceilalți se manifestă concret printr-o toleranță crescută față de valori și idei diferite, precum și printr-o dorință autentică de a ajuta și de a fi în slujba celor din jur.
Așadar, cu alte cuvinte, persoanele modeste se caracterizează prin:
- un simț precis (nu subestimat sau supraestimat) al propriilor abilități și realizări
- capacitatea de a-și recunoaște greșelile, imperfecțiunile, lacunele în cunoștințe și limitările
- deschidere către idei noi, informații contradictorii și sfaturi
- concentrare relativ scăzută asupra sinelui sau capacitatea de a „uita de sine”
- aprecierea valorii lucrurilor, precum și a numeroaselor moduri diferite în care oamenii și lucrurile pot contribui la lumea noastră, dar și a rolului mic pe care îl avem în univers.
De ce contează modestia?
Modestia se pare că aduce beneficii majore atât pe plan personal, cât și în relațiile cu ceilalți, contribuind la o mai bună sănătate fizică și mintală. Pe plan personal, acest punct forte este asociat cu o stare de sănătate fizică mai bună, un nivel scăzut de depresie și anxietate și cu satisfacție crescută cu viața. Posibilele explicații propuse pentru aceste rezultate ar fi că persoanele modeste ruminează mai puțin, au o capacitate crescută de a gestiona emoțiile negative, au o deschidere către experiențe noi și siguranță de sine. De asemenea, modestia e asociată cu emoții pozitive, precum admirația și recunoștința.
Pe plan interpersonal, modestia se asociază frecvent cu empatia și cu o predispoziție mai mare către iertare: persoanele mai modeste raportează, în general, că le este mai ușor să se pună în locul celorlalți, nu caută răzbunare și trec ușor peste greșeli. În plus, sunt percepute ca plăcute de noile cunoștințe; când îi întâlnesc pe alții, cei modești tind să fie agreabili și simpatizați mai repede decât cei lăudăroși. Aceste constatări sugerează că modestia apare adesea alături de trăsături care favorizează legături strânse, cum ar fi cooperarea, generozitatea și focalizarea redusă pe propria persoană (fără a pretinde că modestia este, în mod direct, cauza lor). De aceea, ea se întâlnește frecvent la persoanele care dezvoltă relații apropiate cu familia, prietenii sau partenerii de cuplu și care sunt caracterizate ca fiind iertătoare și dornice să ofere ajutor.
Cum apare modestia?
Când un copil se simte în siguranță și iubit necondiționat, el poate dezvolta o siguranță de sine care îl protejează de efectele feedback-ului negativ. Totuși, această siguranță de sine poate deveni aroganță dacă lipsește o evaluare realistă a realității. Pentru a dezvolta o modestie optimă, este util să fie clarificat că atât laudele, cât și criticile sunt importante și trebuie luate în considerare. Această lecție poate fi modelată de părinți prin recunoașterea propriilor greșeli, dar poate veni și dintr-un feedback corect din partea adulților, oferit într-o atmosferă de respect și grijă. În plus, experiențele educaționale care arată limitele cunoașterii, contactul cu natura sau momentele inevitabile în care copilul se confruntă cu un eșec sau o dezamăgire sunt alte metode prin care se dezvoltă modestia.
Cum putem cultiva acest punct forte?
Totuși, modestia nu este ceva cu care te naști sau care se poate forma doar în prima parte a vieții tale. La fel ca orice alt punct forte, modestia se poate învăța și dezvolta în timp prin diverse strategii.
În relații
- Pregătește-te să fii modest înainte de a interacționa cu una dintre persoanele tale apropiate. Gândește-te înainte, timp de câteva minute la ce înseamnă modestia și cum ai putea să o aplici în acea interacțiune.
- Roagă pe cineva în care ai încredere să-ți ofere feedback cu privire la dificultățile tale și
aspectele în care ai nevoie de îmbunătățiri.
La muncă
- Observă dacă vorbești mai mult decât alții într-o situație de grup sau de echipă și concentrează-te asupra celorlalți membri ai grupului.
- Gândește-te la o situație în care te concentrezi mult mai mult pe nevoile, sentimentele sau interesele tale decât pe cele ale colegilor. În următoarea interacțiune cu un coleg, petrece-ți cea mai mare parte a timpului concentrându-te la el și la nevoile, opiniile și ideile sale.
În comunitate
- Gândește-te dacă ești mai puțin modest față de anumite grupuri de oameni și, dacă da, încearcă o abordare diferită.
- Caută exemple de umilință/modestie în comunitatea ta. Reflectă asupra dovezilor care susțin umilința lor. Discută reflectările tale cu alte persoane.
În cazul propriei persoane
- Acordă-ți timp să observi și să apreciezi numeroasele tale puncte forte, talente, interese și resurse, dar și aspectele de îmbunătățit, „stând cu” acestea (poate stând literalmente într-un spațiu liniștit) și apreciindu-le într-un mod echilibrat, modest.
Nici prea multă modestie, nici prea puțină
A te lăuda și a te portretiza ca fiind mai important decât ceilalți este o formă de subutilizare a modestiei. Totuși, acest aspect trebuie privit și prin lentila culturală, existând unele culturi care valorizează astfel de comportamente. Bineînțeles că fiecare dintre noi dorim să împărtășim aspectele pozitive ale personalității noastre, anumite realizări sau lucruri bune pe care le-am făcut pe parcursul zilei, ceea ce e chiar util atât pentru noi, cât și pentru interlocutor. Subutilizarea modestiei intervine când povestesc aceste părți pozitive într-un mod exagerat, în care mă laud, mă prezint pe mine numai prin lentila aceasta, spre exemplu, mă prezint ca fiind ,,cel mai grozav de la muncă” fără să iau în considerare poate cât de mult au contribuit alții la propriul meu succes. De asemenea, subutilizarea modestiei poate fi observată și atunci când desconsideri pe cineva care primește un beneficiu/ o recompensă, iar tu nu ai primit sau când nu poți lăsa deoparte competitivitatea pentru a aprecia realizările altei persoane.
Suprautilizarea modestiei se transformă în auto-depreciere, critică de sine excesivă și supunere și se asociază cu o imagine de sine negativă. Acest lucru se transpune și în relația cu ceilalți, adesea relațiile având de suferit, deoarece o persoană care folosește excesiv modestia nu îi lasă pe ceilalți să o cunoască cu adevărat, fiind mereu precaută, închisă, secretoasă.
Așadar, modestia implică capacitatea de a evalua succesul, eșecul, munca și viața fără exagerări, observând realist propria contribuție, dar totodată și contribuția celorlalți sau a norocului, respectiv ghinionului. Modestia e o trăsătură prosocială, cu multiple beneficii psihologice, morale și sociale, adesea considerată necesară (deși nu suficientă) pentru dezvoltarea deplină a altor virtuți.
Lee, Y., McLaughlin, A. T., Bowes, S. M., Hook, J. N., Van Tongeren, D. R., Owen, J., & Davis, D. E. (2025). What is humility good for? A meta-analysis of humility, health, and well-being. The Counseling Psychologist, 53(6), 881-912.
Niemiec, R.M. & McGrath, R.E. (2019). The power of character strengths. Appreciate and ignite your positive personality; VIA Institute on Character.
Peterson C., Seligman M. E. P. (2004). Character strengths and virtues: A handbook and classification. New York, Washington, DC: Oxford University Press, American Psychological Association.
Weidman, A. C., Cheng, J. T., & Tracy, J. L. (2018). The psychological structure of humility. Journal of Personality and Social Psychology, 114(1), 153.
Wright, J. C., Nadelhoffer, T., Perini, T., Langville, A., Echols, M., & Venezia, K. (2017). The psychological significance of humility. The Journal of Positive Psychology, 12(1), 3-12.
Articol de Ioica Andreea, psiholog Centrul Medical Laura Cătană
