Când cineva ne rănește, reacția firească este să ne protejăm: prin retragere, prin resentiment, furie, prin dorința de a păstra distanța sau de a ne răzbuna. Toată această suferință resimțită când suntem răniți nu are în mod obligatoriu efecte devastatoare dar uneori poate crea probleme emoționale serioase sau le poate accentua pe cele deja existente.
De-a lungul timpului oamenii au înțeles că ura față de cel care ne-a greșit nu îl ține pe acesta captiv, ci, mai degrabă, pe noi înșine, iar iertarea ne poate aduce mai multă libertate. În istoria omenirii, există o mulțime de exemple cu privire la iertare și nu s-a găsit nicăieri vreo mențiune ca iertarea să fie imorală sau inadecvată, atunci când ea este corect înțeleasă.
Ce este și ce nu este iertarea
În primul rând, iertarea nu înseamnă negarea sau uitarea lucrului rău pe care l-am trăit, iertarea începe cu recunoașterea nedreptății care ni s-a produs. Pentru a putea ierta trebuie să recunoaștem că ni s-a făcut un rău și că avem dreptul să ne simțim supărați, furioși sau plini de resentimente.
Iertarea înseamnă mai mult decât să accepți răul pe care l-ai suferit, mai mult decât să încetezi să te mai simți furios, mai mult decât să ai o atitudine neutră față de cel care a greșit și înseamnă mai mult decât să faci lucrurile în așa fel încât să te simți bine. Deși toate acestea sunt aspecte necesare pentru a ierta, iertarea adevărată presupune și să încerci să înțelegi ce s-a întâmplat (în măsura în care acest lucru este posibil). Deși renunți la sentimentele negative de furie, ură sau la resentimente, iertarea implică, de asemenea, să schimbi atitudinea față de persoana care a greșit, să dezvolți o atitudine pozitivă față de cel care ți-a greșit. Deși iertarea te va elibera pe tine, ea trece dincolo de centrarea pe sine, ajungând în final să te concentrezi pe cel care a provocat suferința și ajungând să-l vezi ca pe un membru al comunității tale, căruia îi acorzi același respect pe care-l merită orice ființă.
A ierta nu înseamnă a tolera sau a căuta scuze, iertarea presupune recunoașterea răului produs ca fiind un lucru care ar fi fost mai bine să nu se întâmple. A ierta nu înseamnă a uita ce s-a întâmplat, dar iertarea va schimba modul în care îți amintești, modul în care te raportezi la ceea ce s-a întâmplat. Nici justificarea faptei nu e iertare, de fapt atunci când iertăm, modificăm felul în care privim persoana care ne-a greșit, în pofida evenimentului negativ.
Iertarea nu implică, în mod necesar și reconcilierea și uneori acest lucru nici nu este posibil sau potrivit. Dar reconcilierea implică iertarea. Iertarea este un act privat, personal, este acțiunea morală a unei persoane și nu o implică în mod activ și pe cea care ne-a comis nedreptatea. Dacă ierți pe cineva, nu înseamnă că acel om merită acest lucru, nu înseamnă că va primi darul iertării oferit de tine, că va regreta răul produs sau că se va schimba. Cu toate acestea, iertarea nu își pierde valoarea sau puterea asupra celui care iartă, chiar dacă o reconciliere nu este posibilă sau adecvată.
Uneori s-ar putea să nu ți se facă dreptate niciodată sau măsurile luate să nu te mulțumească dar iertarea te poate elibera, chiar dacă persoana care ți-a greșit nu va regreta niciodată și nu va fi trasă la răspundere pentru nedreptatea produsă.
Cum să iertăm?
Primul pas spre iertare este conștientizarea faptului că ea este o opțiune. Primul pas e să înțelegem că noi alegem dacă vrem să facem acest dar al iertării și să ne gândim de ce și la ce ar putea fi benefic. Un exercițiu bun pentru acest lucru ar putea fi să ne gândim când noi am greșit față de cineva care ne-a iertat și să ne întrebăm cum ne-am simțit atunci, cum au comunicat cu noi cei care ne-au iertat, cum am răspuns noi. Practic, în acest pas al pregătirii pentru iertare încercăm să apreciem iertarea. Ne putem imagina cum ar fi să iertăm și cum ne-am simți dacă am ierta, încercăm să înțelegem ce ni s-a întâmplat și cum ne-a afectat răul produs, încercăm să fim empatici și chiar să căutăm ce calități pozitive am putea atribui persoanei care ne-a greșit.
După acceptarea iertării drept o alternativă benefică, începe iertarea propriu-zisă, care este un proces complex, de durată prin care reușim să renunțăm la dreptul nostru de a avea sentimente negative puternice față de cel care ne-a greșit și decidem să oferim această renunțare celui care ne-a greșit pentru a schimba relația noastră cu el. Îi oferim darul de a-l privi cu respectul acordat oricărei ființe umane, chiar dacă merită sau nu, chiar dacă alegem să-i comunicăm acest lucru sau nu. Prin iertare schimbăm relația noastră în mintea noastră cu cel care ne-a greșit. Un exercițiu util care poate facilita acest lucru ar fi să scriem o scrisoare de iertare în care să-i explicăm celui care ne-a rănit ce a făcut, cum a fost pentru noi și în ce fel ne-a afectat și că alegem să-l iertăm, în pofida suferinței cauzate. Nu trebuie ca mesajul nostru să ajungă la cel care ne-a greșit pentru care iertarea să fie realizată, iar scrisoarea e doar un mijloc prin care să ne clarificăm noi nouă acest proces. Putem chiar să ne scriem o scrisoare pe care ne-am dori să o primim din partea celui care ne-a greșit ca răspuns la scrisoarea inițială, chiar dacă, poate nu vom primi niciodată acele lucruri în realitate. Iertarea e a noastră, e gestul nostru personal, intim, care ne va elibera pe noi.
Odată ce am iertat, e util să ne reamintim, din când în când acest lucru. Putem face asta prin rugăciune sau prin unele ritualuri, unele lucruri pe care să ni le spunem din când în când. Dacă este sigur, adecvat și dorim să facem acest lucru, putem și să-i comunicăm celui care ne-a greșit că l-am iertat.
Iertarea nu e negarea realității, nu înseamnă să permitem să fim răniți în continuare, nu e căutarea de scuze sau justificări. Iertarea nu e un act de slăbiciune ci e un act de mare curaj și iubire. Atunci când iertăm, ne maturizăm ca persoană, fiind capabili de curaj, iubire și preocupare pentru cei din jur.
Lyubomirsky, S. (2007). The How of Happiness: A Scientific Approach to Getting the Life You Want. New York: Penguin Press.
Enright, R.D. (2008) Cum să dăruiești iertarea. Pași către dizolvarea furiei și recăpătarea speranței. București: Editura Trei.
Articol de Ferlai Alexandra Mihaela, psiholog Centrul Medical Laura Cătană
