De multe ori credem că un eveniment important ne va schimba definitiv nivelul de fericire. Ne gândim adesea că dacă vom obține o promovare, o relație nouă, o casă mai mare sau o mașină mult dorită vom fi fericiți. Sau credem că, dimpotrivă, o pierdere, o boală sau un eșec major ne vor pecetlui soarta cu nefericire.
Ne așteptăm ca aceste experiențe să producă o modificare stabilă a stării noastre emoționale însă cercetarea ne arată că lucrurile sunt puțin mai nuanțate. Într-adevăr, schimbarea circumstanțelor de viață în direcția dorită ne va aduce, în general, o stare mai bună și schimbarea circumstanțelor de viață într-o direcție nedorită ne va aduce, în general, o stare mai proastă. Cu toate acestea, aceste modificări, de cele mai multe ori, nu sunt durabile și oamenii tind să revină în timp la un nivel relativ stabil al stării de bine după aceste experiențe. Această tendință de a reveni la un nivel relativ stabil al stării de bine după experiențe pozitive sau negative poartă numele de adaptare hedonică.
Așadar, adaptarea hedonică este procesul prin care reacțiile emoționale la un stimul – pozitiv sau negativ – își pierd din intensitate pe măsură ce persoana se obișnuiește cu noua situație. Cu alte cuvinte, ceea ce la început produce entuziasm, bucurie sau suferință intensă devine, în timp, parte din normalitate.
Acest fenomen explică de ce o mărire de salariu produce o creștere temporară a satisfacției, dar nu o schimbare permanentă, un obiect nou aduce entuziasm pentru o anumită perioadă sau chiar de ce și după evenimente negative majore, mulți oameni revin treptat la un nivel funcțional de bunăstare.
De ce ne adaptăm?
Acest proces de adaptare are o componentă biologică și cognitivă. Astfel, sistemul nervos se obișnuiește cu stimulii constanți. Creierul este construit pentru a detecta schimbarea, nu stabilitatea. Când o situație devine familiară, reacția emoțională tinde să scadă. De asemenea, comparațiile pe care le facem se modifică și după o schimbare pozitivă, standardele noastre cresc. Ce părea extraordinar devine noul „normal”. Ce era ”wow”, devine ”meh”.
Și atenția noastră se mută în timp. Inițial, evenimentul (pozitiv sau negativ) e în centrul atenției însă acest lucru se modifică și, în timp, alte preocupări devin dominante.
După cum arată cercetarea, adaptarea nu este un proces complet pasiv. Modul în care interpretăm experiențele și felul în care interacționăm cu ele influențează viteza și gradul adaptării.
Adaptarea la bine și la rău
Un aspect important al adaptării este că ea funcționează în ambele direcții. Astfel, ne obișnuim cu lucrurile bune (ceea ce poate diminua entuziasmul) dar și cu lucrurile dificile (ceea ce poate susține reziliența).
Această capacitate de revenire după experiențe negative are un rol protector. În același timp, adaptarea la lucrurile pozitive explică de ce acumularea de bunuri sau realizări nu garantează o creștere permanentă a fericirii.
De ce contează acest concept?
Înțelegerea adaptării hedonice ne ajută să ne construim așteptări mai realiste despre fericire, să înțelegem de ce schimbările externe nu produc efecte durabile fără schimbări interne și să evităm căutarea permanentă a „următorului lucru” care ar trebui să ne facă fericiți.
Adaptarea nu înseamnă că experiențele nu contează. Înseamnă că efectul lor asupra stării noastre de bine tinde să se stabilizeze.
Putem influența adaptarea?
Cercetările sugerează că, deși nu putem elimina complet adaptarea hedonică, putem influența ritmul ei. Astfel, anumite strategii pot încetini adaptarea la experiențele pozitive. De exemplu, variația și diversificarea experiențelor (evitarea rutinei excesive), practicarea recunoștinței, savurarea activă a momentelor plăcute, implicarea activă în activități cu sens, investirea în îngrijirea relațiilor interpersonale reduc adaptarea hedonică și contribuie la menținerea unei stări de bine crescută pe termen mai îndelungat. Cu alte cuvinte, dacă vrem ca binele să ”țină mai mult”, putem, de exemplu, să ne oprim din când în când și să ne gândim la lucrurile bune din viața noastră, la lucrurile pentru care suntem recunoscători (recomandat: o dată pe săptămână, 3-5 lucruri). Sau putem să învățăm să încetinim ritmul cotidian și să fim atenți la un lucru mic care ne aduce plăcere, să încercăm să-l savurăm conștient (recomandat: 8 minute pe zi, trei zile consecutiv). Să fim activ implicați în ajutarea celor din jur, să luptăm pentru lucrurile în care credem cu tărie, este o metodă excelentă pentru a preveni instalarea obișnuinței cu binele. Să-i ajuți pe alții câte un pic, te va ajuta pe tine mai mult (recomandat: 5 mici acțiuni de bunătate, realizate în aceeași zi, săptămânal).
Pe de altă parte, în cazul experiențelor negative, adaptarea poate fi facilitată prin sprijin social, menținerea activităților cotidiene, schimbarea gândirii și intervenție terapeutică atunci când este necesar.
Adaptarea hedonică nu este un defect al minții, ci un mecanism natural. Ea ne protejează de o posibilă copleșire emoțională permanentă și ne permite să funcționăm în contexte diversificate.
Totuși, înțelegerea acestui fenomen ne poate ajuta să nu ne bazăm exclusiv pe schimbări externe pentru a obține o stare de bine durabilă. Relațiile, sensul în viață, implicarea activă și intervențiile psihologice pot avea efecte mai stabile decât stimulii de scurtă durată.
Fericirea nu depinde doar de ceea ce ni se întâmplă, ci ea depinde în mare măsură de modul în care interpretăm experiențele și de modul în care acționăm intenționat.
Bibliografie:
Lyubomirsky, S. (2007). The how of happiness: A scientific approach to getting the life you want. Penguin Press.
Lyubomirsky, S. (2012). Hedonic Adaptation to Positive and Negative Experiences. In The Oxford Handbook of Stress, Health, and Coping. doi: 10.1093/oxfordhb/9780195375343.013.0011
Frederick, S., & Loewenstein, G. (1999). Hedonic adaptation. In D. Kahneman, E. Diener, & N. Schwarz (Eds.), Well-being: The foundations of hedonic psychology (pp. 302–329). Russell Sage Foundation.
Articol de Ferlai Alexandra Mihaela, psiholog Centrul Medical Laura Cătană
