Servicii

Schizofrenie

Schizofrenia este o boală care afectează profund viața pacientului și a familiei acestuia, iar în lipsa unui tratament adecvat, chinul este imens și aproape constant.

In schizofrenie, simptomele pot fi clasificate în patru mari categorii

◉ Simptome pozitive, această categorie cuprinzând ideile delirante, haluciinațile și tulburări de mișcare (catatonie, ecopraxie, ecomimie, agitație psihomotorie)

◉ Simptome negative:

  • aplatizare emoțională (lipsa manifestărilor emoționale)
  • avoliție (lipsa motivației),
  • alogie (diminuarea ritmului și fluxului vorbirii spontane; poate reflecta sărăcirea gândirii),
  • anhedonie (diminuarea sau lipsa capacității de a simți plăcere),
  • deficit de atenție,
  • retragere socială

◉ Simptome affective

  • anxietatea (teamă); care apare secundar halucinațiilor și/sau ideilor delirante.
  • alte simptome afective (dispoziție depresivă) care de obicei sunt de o intensitate scăzută și apar consecutiv episodului psihotic.

◉ Cognitive: afectarea atenției, afectarea memoriei și a funcției executive

Deci, schizofrenia este caracterizată prin semne de disociere mentală, discordantă afectivă și de activitate. În general determină o rupere a contactului cu lumea exterioară și o repliere autistă.

Simptome evidente sunt izolarea socială, inadaptare la locul de muncă, școală, acasă, inadaptare în ceea ce privește igiena corporală, bizarerii în comportament, discurs vag.

Când simptomele afective se asociază cu simptomele psihotice, vorbim de o altă boală- tulburarea schizoafectivă.

Pe parcursul vieții, această boală poate avea evoluție diferită. Tipurile de schizofrenie prezentate mai jos descriu situația pacientului la un anumit moment al existenței lor. Din acest motiv, acest diagnostic poate varia de-a lungul timpului.

Schizofrenia paranoidă este forma cel mai des întâlnită. Simptomele predominante în acest caz sunt halucinațiile și ideile delirante. La nivel afectiv, întâlnim aplatizarea afectivă ( tocirea afectului) și sentimente de inadecvare afectiva. În plan cognitiv avem de a face cu dezorganizare și incoerență, insă acestea sunt mai puțin pregnante, comparativ cu alte tipuri de schizofrenie. Este o formă a schizofreniei cu cel mai înalt grad de funcționalitate.

Schizofrenia dezorganizată/hebefrenică are de obicei un debut precoce, pe intervalul 15-25 ani. Este, în principal, caracterizată de un comportament și de vorbire dezorganizate. Caracteristic acestei tulburări este o marcată tendință de izolare socială, iar la nivel afectiv întâlnim aplatizarea afectivă și inadecvare afectivă. Toate acestea au un impact puternic asupra gradului de funcționare, iar prognosticul acestei forme este cel mai rezervat.

Schizofrenia catatonică se caracterizează prin prezența simptomelor catatonice ( poziții inadecvate ale corpului sau menținerea unei poziții rigide – blocare – rezistentă la toate eforturile de mobilizare). Se întâlnește fie agitația psihomotorie ( o activitate crescută, fără un scop vizibil), fie stuporul ( scădere marcată a reactivității, reducerea semnificativă a mișcărilor.  La nivelul limbajului, apare frecvent refuzul de a vorbi sau repetiția cuvintelor.

Schizofrenia nediferențiată este o formă a schizofreniei în cadrul căreia pot apărea numeroase simptome psihotice. În acest caz însă, lipsește un tablou clinic  care să definească predominanța unui anumit tip de simptome .

Schizofrenia reziduală reprezintă de obicei un anumit stadiu în evoluția bolii. Este un stadiu în care sunt absente simptomele pozitive ( halucinațiile, ideile delirante). În acest stadiu, sunt  prezente simptome negative ( aplatizare afectivă, limbaj sărăcăcios, lipsa inițiativei, izolare socială).

De-a lungul timpului s-au efectuat numeroase studii pentru cunoașterea și înțelegerea profundă a acestei boli. Deși s-au făcut numeroase progrese în acest sens, totuși schizofrenia ascunde încă numeroase mistere. În ceea ce privește etiologia acestei boli, studiile indică o etiologie multifactorială. Astfel, există cauze legate de componenta genetică ( riscul pentru schizofrenie este de 13% dacă unul dintre părinți are această boală și de 46% dacă ambii parinți au scchizofrenie). De asemenea, printre cauzele apariției acestei boli au fost identificate modificări ale dopaminei  în anumite arii cerebrale ( care pot fi induse de exemplu de consumul de droguri) , infecții materne în perioada intrauterină, complicații perinatale, aspecte legate creșterea intr-un mediu disfuncțional ( familii atipice, cu interacțiuni disfuncționale care pot crea un mediu predominat de distres emoțional, acest lucru fiind teren propice dezvoltării de boli psihice)

Deși schizofrenia poate să  aibă un debut  brusc, există unele semne care atent investigate  pot prevesti apariția schizofreniei. Cu cât este mai apropiată diagnosticarea și instituirea tratamentului de debutul bolii, cu atât mai bun este prognosticul pe termen lung. Semnele care preced debutul schizofreniei sunt, în primul rând, tulburările de somn. Mai întâlnim izolarea socială, implicarea emoțională tot mai scăzută și scăderea performanțelor școlare. Adesea debutul este precedat și de creșterea interesului pentru idei abstracte, filosofice, obscure, cu scăderea implicită a preocupării pentru aspectele funcționale si concrete ale existenței. De asemenea, scade interesul pentru aspectul fizic. Apare neglijarea stării de igienă, apar tulburări de atenție, anxietate și iritabilitate.

  • Remiterea simptomatologiei
  • Scăderea frecvenței și a severității episoadelor acute de boală
  • Creșterea complianței la tratament
  • Creșterea gradului de funcționalitate în viața de zi cu zi
  • Îmbunătățirea calității vieții

Medicația modernă permite un control eficient al simptomelor, astfel pacienții au posibilitatea de a duce o viață normală, activă. Este, însă, important ca pacientul să urmeze tratamentul de mentenanță, precum și celelalte recomandări date de medicului curant. De asemenea, studiile arată că psihoterapia cognitiv-comportamentală și cea suportivă pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacientului. Acestea pot crește funcționalitatea zilnică și pot crește aderența la tratamentul de specialitate. De asemenea, facilitatează adoptarea unui stil de viață benefic în contextul bolii.

Majoritatea persoanelor care trăiesc cu schizofrenie au nevoie de tratament de mentenanță pentru păstrarea rezultatelor terapeutice și prevenția unor posibile recăderi. Totuși, în pofida acestor măsuri, pe fondul unor evenimente traumatice, a condițiilor de viață solicitante sau a altor contexte psihostresante pot reapărea episoade cu simptomatologie accentuată care să interfereze cu funcționalitatea pacientului. Într-o astfel de situație se recomandă reinternarea în vederea ajustării dozelor de medicație și/sau modificarea schemei de tratament.

Top