Servicii

Fobie sociala

Fobia socială este o tulburare de anxietate care se manifestă printr-o serie de simptome resimțite în context social, cum ar fi : a vorbi în public, a mânca în fața altor persoane, a folosi toalete publice,  a scrie în fața altor persoane, a dicuta într-un grup  de indivizi, a cere informații etc.

De fapt, fobia socială are la bază o temere profundă de o posibilă impresie negativă pe care individul ar putea să o aibă, prin comportamentul său, asupra celorlalți. Mai mult decât atât, observându-și reacțiile psiho-fiziologice declanșate de aceată temere, pacienții încep să devină și mai anxioși. Altfel spus,  teama de faptul ca aceste reacții ar putea fi observate de ceilalți accentuează simptomatologia asociată acestei tulburări. Astfel, se creează un cerc vicios de gânduri disfuncționale, anxietate și comportamente disfunționale. De regulă aceste comportamente sunt evitante și afectează semnificativ calitatea vieții, fiind un impediment în funcționarea normală.

În formele severe ale acestei tulburări, persoanele au puțini prieteni și se simt singuri. Adesea au dificultăți semnificative în realizarea obiectivelor propuse la școală, la serviciu, uneori chiar și în familie.

Simptomele fobiei sociale sunt simptome emoționale, comportamentale și fiziologice.

Simptome la nivel emoțional :

  • Anxietate/frică intensă/temere puternică în preajma persoanelor pe care individul nu le cunoaște
  • Anxietate/frică intensă/temere puternică în situațiile în care există posibilitatea de a fi analizat sau judecat
  • Îngrijorare excesivă legată de posibilitatea de se face de rușine sau de a fi umilit în public
  • Teama de posibilitatea ca anxietatea sau simptomele să fie observate de cei din jur

Simptome în plan comportamental

  • Viața de zi cu zi, munca, școala, etc sunt semnificativ afectate
  • Evitarea unor situații din teama de a fi in centrul atenției, lucru care poate duce la ratarea unor oportunități de dezvoltare personală/socială/profesională
  • Evitarea unor situații din temerea de a nu te face de rușine
  • Evitarea contactului vizual

Printre simptomele fizice amintim :

  • Transpirația palmelor sau transpirație exagerată
  • Tremor
  • Înroșirea feței
  • Frisoane
  • Dureri de stomac
  • Greață, stare de vomă
  • Dificultăți de vorbire, voce tremurată, voce răgușită
  • Uscăciunea gurii
  • Palpitații

La fel ca în cazul majorității tulburărilor psihice, anxietatea socială are la bază mai mulți factori determinanți. Astfel, în etiopatogeneza acestei tulburări discutăm de interațiuni complexe între factori biologici, factori de mediu și factori psihologici.

  1. Cauzele biologice

Studiile efectuate în domeniul geneticii arată că la pacienții cu anxietate există o transmitere a acestei tulburări în cadrul familiei. Nu este clar stabilit însă dacă această trasmitere se face genetic sau este învățată în cadrul familiei.

La nivel biochimic, s-a demonstrat că în cazul anxietății sociale apar dezechilibre de serotonină, un neurotransmițător implicat în reglarea emoțiilor. Astfel, s-a postulat ideea potrivit căreia anxietatea ar putea fi cauzată de o sensibilitate mai mare la efectele serotoninei.

Anxietatea este asociată, la nivel cerebral, cu o activitate crescută a amigdalei ( o structură din creier responsabilă de reacția de frică).

La nivel biochimic, s-a demonstrat că în cazul anxietății sociale apar dezechilibre de serotonină, un neurotransmițător implicat în reglarea emoțiilor. Astfel, s-a postulat ideea potrivit căreia anxietatea ar putea fi cauzată de o sensibilitate mai mare la efectele serotoninei.

Anxietatea este asociată, la nivel cerebral, cu o activitate crescută a amigdalei ( o structură din creier responsabilă de reacția de frică).

  1. Cauze de mediu

Studiile indică o legătură între părinți hiperprotectivi și anxietatea socială. Acest lucru arată că anxietatea este realmente un comportament învățat ca urmare a interacțiunii și/sau observării persoanelor cu această tulburare.  Din același motiv, adesea, tulburările de anxietate nici nu sunt identificate de familie. Întrucât membrii familiei suferă și ei de anxietate, adesea ajung să considere semnele și simptomele anxietății ca fiind normalitatea.

Mediul social furnizează uneori experințe sociale anterioare negative care duc la dezvoltarea anxietății sociale. Astfel de experiente sunt : tachinarea, incidente jenante în public, probleme de familie, abuz fizic sau sexual etc. Toate acestea pot duce la dezvoltarea fobiei sociale.

  1. Cauze psihologice

Traumele emoționale sau lipsa unei relații funcționale de atașament sunt corelate cu dezvoltarea fobiei sociale.

Stiluri disfuncționale de gândire, deficite în rezolvarea de probleme, abilități sociale slab dezvoltate, sunt, pe scurt principalele cauze psihologice ale anxietății sociale.

Persoanele cu fobie socială se tem să interacționeze cu cei de jur deoarece aceștia ar putea să își facă o impresie negativă despre ei, că ar putea observa semnele anxietății lor, cum ar fi roșeața feței, tremuraturl sau transpirația excesivă. Din aceste motive, persoanele cu fobie socială ajung să evite situațiile în care simt disconfort, iar acest lucru le afectează semnificativ calitatea vieții.

Încep să nu mai vadă oportunitățile pe care viața le oferă, fiind prea preocupați de starea/disconfortul lor. Dacă totuși văd aceste oportunități, se tem să acționeze și suferă adesea neîmpliniri. Persoanele cu fobie socială au dificultăți de relaționare, uneori chiar și cu membri apropiați.  Adesea ajung să aibă probleme maritale din cauza nemulțumirilor partenerului vis-a-vis de viața socială a cuplului sau de oportunități ignorate/ratate de cuplu, din cauza anxietății etc.

În plan profesional, anxietatea socială ajunge să impiedice individul să fie promovat sau să accepte o promovare, să își exprime ideile, să lucreze în echipă etc.

Studiile indică o legătură între părinți hiperprotectivi și anxietatea socială. Acest lucru arată că anxietatea este realmente un comportament învățat ca urmare a interacțiunii și/sau observării persoanelor cu această tulburare.  Din același motiv, adesea, tulburările de anxietate nici nu sunt identificate de familie. Întrucât membrii familiei suferă și ei de anxietate, adesea ajung să considere semnele și simptomele anxietății ca fiind normalitatea.

Mediul social furnizează uneori experințe sociale anterioare negative care duc la dezvoltarea anxietății sociale. Astfel de experiente sunt : tachinarea, incidente jenante în public, probleme de familie, abuz fizic sau sexual etc. Toate acestea pot duce la dezvoltarea fobiei sociale.

Totuși, situațiile sociale nu pot fi evitate complet, motiv pentru care personele care suferă de fobie socială recurg la diverse comportamente menite să îi ajute să reducă sau să evite anxietatea, cum ar fi :

  • Utilizarea ochelarilor de soare pentru a ascunde ochii
  • Folosirea unui machiaj încărcat cu scopul de ascunde roșeața feței
  • Haine care să ascundă tremuratul
  • Tusea pentru a masca tremurul vocii
  • ținerea unui obiect cu ambele mâini, cu scopul de ascunde nervozitatea și tremuratul
  • consumul de alcool sau alte substanțe pentru a tolera mai bine anxietatea

 

În general, persoanele cu fobie socială au o evoluție foarte bună dacă această tulburare ste identificată de timpuriu și este tratată adecvat. Din păcate, există și situații în care tulburarea nu este identidicată mult timp și, prin urmare, nu este tratată, ajungând la cronicizare. În aceste situații, persoanele  cu fobie socială netratată, ajung să rateze numeroase oportunități, să nu-și realizeze potențialul și, uneori, chiar să se confrunte cu multiple eșecuri în viața personală sau profesională. De asemenea, astfel de indivizi prezintă un risc crescut de a abuza de diverse substanțe ( în mod special de alcool) și de a dezvolta o dependentă la acestea, risc crescut de a dezvolta depresie și chiar de ajunge la suicid.

Cu cât se intervine mai repede în tratarea acestei tulburări, cu atât cresc șansele recuperare completă și de a duce o viață normală, împlinită. Pe de altă parte însă, cu cât mai târziu se face intervenția, cu atât mai dificl va fi de obținut rezultate semnificative.

 

  • crearea unui mediu prietenos, de încredere, în care să nu te simți judecat în nici un fel
  • evaluare psihologică
  • psihoeducație
  • psihoterapie cognitiv-comportamentală
  • evaluare psihiatrică și instituirea unui tratament de specialitate
  • activități recreative, în grupuri restrânse, care să faciliteze socializarea
  • dezvoltarea unor abilități de socializare
  • Îmbunătățirea calității vieții

Medicația modernă permite un control eficient al simptomelor, astfel încât schimbarea să fie mai ușor realizată. De asemenea, studiile arată că psihoterapia cognitiv-comportamentală este foarte eficientă în intervenția în fobia socială. Această formă de intervenție se bazează pe ideea potrivit căreia fiecare individ este responsabil de starea emoțională pe care o trăiește deoarece emoțiile sunt rezultat al gândurilor noastre. Astfel, nu evenimentele de viață sau comportamentul altora ne fac să trăim anxietate în situații sociale, ci modul în care noi interpretăm aceste situații. Terapia cognitiv-comportamentală are ca scop identificarea acestor gânduri care duc la trăiri emoționale disfuncționale și modificarea lor.

 

Top