De când ne naștem, emoțiile ne ghidează fiecare decizie și interacțiune. Cu toate acestea, societatea modernă ne presează să avem mereu emoții pozitive, transformând tristețea, frica sau furia în niște erori de sistem pe care credem că trebuie să le reparăm imediat și cu orice preț. În realitate, inclusiv emoțiile pozitive pot fi în anumite cazuri nesănătoase.
Cum apar emoțiile?
Emoții precum furia, amuzamentul, speranța, frica dar și restul emoțiilor apar atunci când o persoană este atentă la o situație și o evaluează ca fiind relevantă pentru obiectivele sale din acea situație. Mai simplu spus, procesul prin care apar emoțiile ține de gândire. Multe cercetări au dovedit asta. Spre exemplu, dacă evaluez situația ca fiind în acord cu scopurile mele (pierd autobuzul și nu îmi doresc să ajung într-un anumit loc) vor apărea emoții pozitive, iar dacă e opusă scopurilor mele (pierd autobuzul, dar îmi doream tare să ajung în locul respectiv) vor apărea emoții negative. Pe măsură ce apar emoțiile, ele implică trăirea subiectivă a emoției, practic cum simți emoția respectivă, anumite schimbări la nivelul corpului, dar și anumite răspunsuri comportamentale.
De ce avem nevoie de emoții?
Din punct de vedere evoluționist, emoțiile au un rol simplu: îți aduc informații despre lume, despre contextul în care te afli și te fac capabil să reacționezi. Fără frică, strămoșii noștri nu s-ar fi protejat de pericole, iar fără dezgust, nu s-ar fi ferit de substanțele sau plantele periculoase; aceste reacții au favorizat supraviețuirea noastră ca specie.
Emoția îți dă pornirea să faci un anumit lucru, dar acțiunile pot să varieze mult de la om la om sau chiar în cazul aceleiași persoane. De exemplu, când simți furie, poți alege să îți afirmi drepturile într-un mod sănătos sau, din contră, poți ajunge să rănești intenționat sentimentele cuiva.
Prin urmare, modul în care reacționăm într-o anumită situație nu este dictat doar de emoția pe care o simțim, ci mai ales de capacitatea noastră de a o regla. Emoțiile nu ne motivează automat spre comportamente sănătoase sau constructive, ele ne oferă doar impulsul inițial. Tendințele lor de acțiune trebuie adaptate circumstanțelor, adesea într-un mod care necesită o sofisticare considerabilă.
Când devine o emoție nesănătoasă?
Fiecare dintre noi a trăit emoții precum tristețe, anxietate, bucurie, furie, dar nu oricine ajunge să aibă depresie, episoade maniacale sau anxietate generalizată. Cum știm când am trecut de la o emoție firească la una nesănătoasă? Urmărim câteva aspecte importante:
- Intensitatea: Emoția este proporțională cu evenimentul? E prea intensă sau prea puțin intensă?
- Frecvența: Apare prea rar sau prea des?
- Durata: Durează prea mult sau prea puțin?
- Contextul: Este reacția potrivită pentru situația dată?
- Impactul asupra funcționării: Poți funcționa normal sau te împiedică să-ți realizezi responsabilitățile zilnice? Îți aduce suferință puternică?
Cu toate acestea, chiar apariția unei emoții dispropoționate conform criteriilor de mai sus nu înseamnă automat o problemă emoțională clinică. Pot să simt anxietate intensă la un moment dat într-un context anume, dar care să nu apară frecvent și să nu-mi afecteze funcționarea de zi cu zi. Sau să mă las ghidat de un optimism nerealist în decizia de a renunța la job și să-mi asum un risc care să mă afecteze pe moment, dar să nu existe o afectare durabilă.
Așa cum o să observați în exemplele de mai jos, adesea, trecerea spre probleme de sănătate mintală implică dificultăți majore de reglare a emoțiilor, o suferință mare și o afectare semnificativă a felului în care persoana funcționează în domeniile importante ale vieții: muncă, școală, relaționarea cu ceilalți, îngrijirea personală, atingerea scopurilor.
Tristețe sau depresie?
Distincția dintre o tristețe firească și depresie se observă mai ales când urmărim durata și impactul pe care îl au asupra vieții persoanei. Tristețea e o emoție temporară și tranzitorie, existând momente în care te simți trist, dar și multe momente în care te simți bine. Poți să funcționezi și să îți îndeplinești sarcinile cotidiene, chiar dacă în unele momente pot apărea stări de tristețe intensă.
În cazul depresiei, tristețea apare frecvent pe parcursul zilei, aproape zilnic, pentru cel puțin două săptămâni. Mai mult decât atât, în cazul depresiei, se observă o afectare în ceea ce privește capacitatea de a realiza sarcinile cotidiene, de a lucra sau chiar de a te îngriji. Poată să apară o afectare a capacității de concentrare, a memoriei și afectarea luării de decizii, a felului în care te percepi pe tine sau a felului în care privești viața în general. În plus, în cazul depresiei, apar adesea și modificări în funcționarea optimă a organismului, cum ar fi de exemplu modificări ale poftei de mâncare sau ale somnului.
Bucurie intensă sau manie?
Bucuria e o stare tranzitorie care apare atunci când circumstanțele vieții sunt favorabile, practic când se întâmplă ceva ce e considerat bun. Mania poate să implice o stare exagerată de bucurie, chiar euforie sau iritabilitate de o intensitate crescută în multe situații fără un motiv anume. E însoțită adesea de o agitație, de o nevoie scăzută de somn, de senzația că ai multe idei și gânduri, pe care uneori le exprimi incoerent. În multe situații iei decizii pripite, punându-te chiar în pericol. Așadar, în cazul maniei, deși o trăim ca pe o stare pozitivă, aceasta durează, e intensă, nepotrivită contextului și afectează modul de funcționare al persoanei.
În final, merită să ne amintim că emoțiile sunt o componentă esențială a vieții noastre de zi cu zi care, de multe ori, colorează întreaga experiență umană. Cu toate acestea, sănătatea emoțională nu înseamnă să ne simțim tot timpul bine sau să eliminăm tristețea și frica, ci să învățăm să trăim cu ele. Diferența dintre o trăire firească și o problemă clinică stă în măsura în care acea emoție ne mai permite să fim noi înșine și să ne trăim viața. A înțelege că avem capacitatea de a ne regla reacțiile, singuri sau cu ajutor specializat este primul pas către o viață echilibrată, în care emoțiile lucrează pentru noi, nu împotriva noastră.
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders. (5th ed.).
Gross, J. J., & Jazaieri, H. (2014). Emotion, emotion regulation, and psychopathology: An affective science perspective. Clinical psychological science, 2(4), 387-401.
Opriş, D., & Macavei, B. (2005). The distinction between functional and dysfunctional negative emotions: An empirical analysis. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 5(2), 181-195.
Scherer, K. R., & Moors, A. (2019). The emotion process: Event appraisal and component differentiation. Annual review of psychology, 70(1), 719-745.
Articol de Ioica Andreea, psiholog Centrul Medical Laura Cătană
